Coridorul Verde al Dunării Inferioare

Context
Dunărea Inferioară, cu un parcurs de peste 1.000 km., care trece prin Bulgaria, România, Ucraina şi Moldova, a fost identificată de WWF ca fiind una dintre cele mai importante regiuni de biodiversitate din lume. Adăposteşte o mare diversitate de habitate de apă dulce, rare şi periclitate, oferind numeroase posibilităţi valoroase pentru sprijinirea şi revigorarea modului de viaţă local. Este, de asemenea ,o regiune cu un bogat patrimoniu cultural, în care modul de viaţă local este strâns împletit cu viaţa fluviului.

Reprezintă cea mai mare suprafaţă neîntreruptă din lume de zonă umedă şi una dintre ultimele mari regiuni relativ neperturbate din Europa. Pe lângă faptul că adăpostesc o mare varietate de habitate şi specii rare şi periclitate – printre care 320 de specii de păsări – ecosistemele de apă dulce ale Dunării Inferioare îndeplinesc servicii esenţiale de mediu şi oferă numeroase posibilităţi pentru dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale.

Problema
De la sfârşitul secolului trecut până în prezent, intervenţia umană a distrus peste 80% din toate zonele umede ale Dunării. De-a lungul Dunării şi al afluenţilor săi s-au construit centrale hidroelectrice, diguri, sisteme de drenare, prin care s-a distrus legătura dintre habitatele de luncă şi sistemul fluvial, iar funcţiile ecologice ale acestora au fost afectate.

Ameninţări
Construirea marilor sisteme de navigaţie – canale ce leagă marea de fluviu, digul de la Porţile de Fier şi adâncirea albiei fluviului – au avut un impact deosebit asupra biodiversităţii. Conversia zonelor umede la teren arabil şi a pădurii de luncă la monoculturi de plopi a contribuit în mod semnificativ la fragmentarea şi deteriorarea coridorului verde al Dunării, care prezenta o importanţă vitală pentru migraţia şi supravieţuirea a numeroase specii.

Un mare număr de habitate de zone umede şi luncă păstrate pe cursul inferior al Dunării mai prezintă încă elemente de biodiversitate de importanţă mondială, dar sunt izolate de dinamica naturală a fluviului. În consecinţă, funcţiile lor ecologice sunt afectate şi condiţia lor se deteriorează treptat.

Fragmentarea habitatelor a distrus mai multe coridoare ecologice de importanţă deosebită pentru migrarea şi supravieţuirea a numeroase specii. Pe lângă faptul că reprezintă o ameninţare pentru biodiversitate, aceste tendinţe reduc capacitatea fluviului de a face faţă poluării crescânde. Mai mult, distrugerea patrimoniului natural îndepărtează posibilităţile de dezvoltare economică durabilă.

Cu toate că în anumite sectoare nivelul de conştientizare a pagubelor produse de intervenţia umană creşte, continuă să apară noi ameninţări. Proiectele de navigaţie - planificata regularizare a fluviului între Bulgaria şi România - sau canalul Bâstroe, prevăzut să treacă prin rezervaţia biosferei a deltei ucrainiene a Dunării, ameninţă să afecteze şi mai mult ecosistemele naturale unice situate pe cursul inferior al Dunării.

Soluţia
La 5 iunie 2000, Ministerele Mediului din România, Bulgaria, Moldova şi Ucraina au semnat Declaraţia Coridorul Verde al Dunării Inferioare, recunoscând necesitatea şi responsabilitatea de a conserva şi gestiona în mod sustenabil una dintre regiunile cu cea mai mare biodiversitate din lume.

Acordul privind Coridorul Verde al Dunării Inferioare se referă la:

• Regimul zonelor cu protecţie specială.
• Zone tampon, cu regim de protecţie diferit, în care sunt permise activităţi umane, iar zonele degradate sunt reconstruite.
• Zone în care se pot dezvolta activităţi economice fără impact negativ asupra mediului.

Beneficii pentru oameni şi natură
Acordul Coridorul Verde al Dunării Inferioare facilitează comuniunea oamenilor cu natura, asigură prosperitate, protecţie împotriva inundaţiilor, conservarea moştenirii culturale şi progrese tehnologice.

S-au făcut deja primele demersuri pentru implementarea şi derularea proiectelor legate de Coridorul Verde al Dunării Inferioare. Dunărea Inferioară este un sistem dinamic, ce necesită o bună înţelegere a proceselor naturale.
Încorsetarea fluviului prin diguri de o parte şi de alta, regularizarea lui, deschid oportunitatea extinderii zonelor construibile cât mai aproape de albie, ceea ce presupune, în acelaşi timp, un risc mai mare la inundaţii.
Redarea în circuitul natural a luncii râurilor, permite astfel recrearea funcţiilor acestor zone (inclusiv cea de retenţie a viiturilor), aducând în final beneficii atât naturii, cat şi oamenilor.

Obiectivele generale ale proiectului sunt realizarea unei reţele ecologice integrate de zone umede sănătoase, refăcute şi protejate, care să acopere o suprafaţă de 900.000 ha de-a lungul Dunării Inferioare, şi promovarea dezvoltării durabile socio-economice a zonei.

Proiectul se concentrează asupra combinării proiectelor în teren cu strategia şi formarea capacităţii instituţionale.